Ortodox – Catolic

Traditii de Sf. Andrei

Traditii si Superstitii de Noaptea Sfantului Andrei

Noaptea Sfantului Andrei, de pe 29 spre 30 noiembrie, este in credinta populara o noapte de spaima, deoarece este momentul in care toti strigoii, vii si morti, se lupta intre ei. Prezenta strigoilor este periculoasa pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, fura mana granelor si sporul vitelor, aduc boli, grindina si alte suferinte.

Cine sunt strigoii?

In credinta populara, intalnim atat strigoi vii, cat si strigoi morti. Strigoii vii sunt persoanele care se nasc cu caita sau coada – o vertebra in plus, din legaturi incestuoase. In noaptea Sfantului Andrei, sufletul le iese din corp si merge sa se lupte cu ceilalti strigoi. Se spune ca a doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile de pe fata.

Strigoii morti sunt spiritele celor decedati care nu ajung in lumea de dincolo, ratacesc pe drum, fie din cauza faptului ca au fost strigoi in viata, fie ca li s-a gresit sau nu li s-au facut rosturile la inmormantare.

Tudor Pamfile sustine ca atunci “Cand strigoii morti nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor unde incearca sa suga sangele celor ce au nenorocul sa le cada in maini”.

Acesta este motivul pentu care oamenii, in noaptea Sfantului Andrei, incercau sa se apere de strigoi prin ungerea usilor, ferestrelor casei si ale grajdului cu usturoi. Femeile intorceau in aceasta noapte oalele si canile cu gura in jos, ca strigoii sa nu se salasluiasca in ele. Cenusa era scoasa din soba, ca aceste spirite sa nu-si gaseasca adapost la caldura. Exista obiceiul de a se arunca paine prin curte, ca strigoii flamanzi sa nu caute prin casa de-ale gurii.

Pazitul Usturoiului

In noaptea Sfantului Andrei, in viata satului era prezenta o petrecere a tinerilor numita Pazitul Usturoiului. Fetele aduceau cu ele trei capatani de usturoi, care erau puse intr-o covata si pazite de o batrana la lumina unei lumanari. Dupa petrecere, usturoiul era impartit si asezat la o icoana. Era folosit in cadrul anului ca leac pentru vindecarea bolilor. Exista si obiceiul ca unele fete sa semene un catel de usturoi, si dupa modul in care incoltea si crestea, se faceau anumite pronosticuri matrimoniale.

Traditii in diferite zone ale tarii

Se spune ca atunci cand strigoii nu se pot razboi între ei, încearca sa prinda un muritor şi sa-i suga sangele. Pentru aceasta în „Noaptea Strigoilor”, gospodinele au grija ca toţi membrii familiei sa manance şi sa se unga pe frunte, pe piept, în spate şi la încheieturile trupului cu usturoi, precum şi uşile, geamurile şi hornul casei pe unde ar putea sa intre strigoii.

Daca vitele mugesc în noaptea de Sf. Andrei este semn ca vin lupii. Pentru a le feri în jud. Botoşani gospodarii fac o cruce din ceara şi o lipesc la vite pe cornul drept. Pentru a se feri ograda de lupi şi de strigoi, se ung cu usturoi parii gardului, drugii, cercevelele, pragul uşilor, ghizdul fantanilor.

În Bucovina, înainte de Sf. Andrei cu cateva zile, femeile nu torc – „ca sa nu toarca lupii în casa”, iar de Sf. Andrei nu matura şi nu scot gunoiul din casa, nu curaţa grajdurile, nu se piaptana ( pieptenele reprezinta în basme un şir de arbori, deci padurea în care se afla lupii) pentru a nu aduce lupul prin apropiere.

Noaptea de ajun precum şi ziua Sf. Andrei se crede ca este prielnica anumitor practici şi farmece de dragoste. Una dintre acestea este Pazitul usturoiului, un fel de serbare nocturna colectiva gen Revelion, cu mancare şi bautura abundenta, la care barbaţii neînsuraţi vin cu caciulile pline cu capaţani de usturoi – în unele sate şi fetele aduc cate trei capaţani, toate se pun într-o covata pe care o femeie batrana trebuie s-o pazeasca toata noaptea la lumina unei lumanari, ca sa nu fie furata de strigoi, în timp ce tineretul petrece, bea, canta şi joaca. Dimineaţa, în curtea casei se încinge o hora, iar în mijlocul ei „este jucata” covata cu usturoi de un flacau. Apoi usturoiul este împarţit la toţi care au participat şi dus acasa cu mare grija, pus la icoane, folosit ca leac împotriva bolilor sau pentru descantece şi vraji. Astfel în unele localitaţi cand fetele sosesc acasa de la Pazitul usturoiului, seamana un caţel de usturoi priveghiat toata noaptea, într-un cocoloş de aluat. Dupa felul în care încolţeşte şi creşte acest usturoi, se fac prognosticuri de maritiş.Acest ritual este deosebit de variat, în funcţie de regiunea unde se practica.

În satele din Bucovina fetele ca sa-şi vada ursitul îşi puneau seara sub perna 41 de fire de grau, iar cand se culcau spuneau: „ Voi, 41 de fire de grau / Eu voi adormi / Şi voi hodini / Dar eu ma rog lui Dumnezeu / Sa-mi trimita îngerul meu / Cel ce mi-e dat de Dumnezeu” ( T. Pamfile – Sarbatorile de toamna şi Postul Craciunului )

Un alt obicei este ca fetele nemaritate sa mearga noaptea la fantana cu lumanarea de Paşte pe care o aprind şi o afunda cu ajutorul ciuturei spunand: „ Sfinte Andrei / Scoate-i chipul în faţa apei / Ca în vis sa-l visez / Ca aievea sa-l vaz ! „ ( Tudor Pamfile – Sarbatorile la romani)

Prin alte parţi este obiceiul ca fetele de maritat sa faca o turta subţire ca o placinta din faina de grau, foarte sarata – denumita Turtuca de Andrei, pe care o mananca la culcare. Baiatul pe care-l viseaza ca le aduce apa ca sa le astampare setea se crede ca este viitorul lor soţ.

Un alt obicei în alte regiuni, fetele ghicesc ursitul cu ajutorul parilor de la gard, astfel, noaptea pe întuneric ating un par, de la care numara în continuare pana la al noualea par, pe care leaga o sfoara sau lana roşie. A doua zi merg sa vada cum le va fi alesul. Daca parul este drept şi neted, viitorul soţ va fi tanar şi frumos, dar sarac. Daca parul va fi scurt şi noduros, soţul va fi batran şi sarac, iar de va avea coaja groasa, va fi bogat. Daca parul este cu multe craci, ursitul va fi vaduv cu mulţi copii.

Tot aşa de frecvent este şi ghicitul la oglinda. Fata de maritat se aşeaza pe un scaun, avand în faţa şi spate cate o oglinda, iar pe lateral patru lumanari aprinse şi, se spune ca, astfel îşi vede ursitul.

Pentru ca sa se afle cat de rodnic va fi urmatorul an se pun boabe de grau într-o strachina cu apa. Cat de des va rasari graul, atat de bogata va fi recolta . Obiceiul se pastreaza şi acum.

În aceasta zi nu se da de împrumut ori în dar caci vei pagubi.

În unele sate din Oltenia copiii taie mladiţe din pomii roditori ( meri, peri, cireşi, vişini, pruni etc.) şi le pun în apa, la caldura, pentru a înmuguri pana la Sf. Vasile, cand fac din ele sorcove, pentru a-şi sorcovi parinţii şi neamurile.

Sursa